Lingvistica clinică este aplicarea conceptelor, teoriilor și metodelor lingvistice în studiul tulburărilor de limbaj. Aceste tulburări pot rezulta din afectarea sau degradarea unuia sau mai multor componente ale limbajului: prosodie, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică și discurs. Unele tulburări de limbaj își au debutul în perioada de dezvoltare (tulburări de limbaj de dezvoltare), în timp ce altele apar pentru prima dată în copilărie târzie și la maturitate (tulburări de limbaj dobândite).

   Tulburările de limbaj pot compromite receptarea sau înțelegerea limbajului și/sau exprimarea sau producerea acestuia, cu posibile deficiențe la o gamă de modalități (limbaj vorbit, scris și semnat). Această ramură a lingvisticii este strâns legată de patologia vorbirii-limbajului (cunoscută și sub numele de terapie a vorbirii și limbajului în Regatul Unit), disciplina clinică responsabilă pentru evaluarea, diagnosticarea și tratamentul clienților cu o varietate de tulburări de comunicare (și nu doar tulburări de limbaj).

    Cu toate acestea, lingvistica clinică este în continuare o disciplină distinctă de lingvistică ,aceasta din urma nu este subordonată în niciun fel de patologia vorbirii-limbajului. În plus față de a avea cunoștințe detaliate în domeniul disciplinelor lingvistice, patologul vorbirii-limbajului trebuie să înțeleagă o varietate de condiții medicale și impactul probabil al acestora asupra abilităților de limbaj la copii și adulți.

Oxford Bibliographies Online