Lingvistica experimentală se referă la studierea teoriilor reprezentărilor lingvistice bazate pe dovezi cantitative. Aceste dovezi pot fi de natură experimentală strictă sau derivate din corpusuri de texte. În orice caz, validitatea ipotezelor trebuie testată folosind statistici inferențiale pentru a trage concluzii generale dintr-o mostră aleatoare de participanți sau expresii lingvistice, sau ambele. În timp ce abordarea experimentală a fost mai mult sau mai puțin standard în fonetică și, mai recent, în fonologie, se dovedește acum a fi din ce în ce mai utilă în morfologie, sintaxă, semantică și pragmatică.

  Lingvistica experimentală se suprapune evident puternic cu psiholingvistica în abordarea fenomenelor lingvistice cu metode experimentale, iar o cantitate considerabilă din cercetarea publicată în psiholingvistică este centrală pentru întrebările de cercetare exprimate în lingvistica experimentală. Există însă o diferență în ceea ce privește perspectiva majoră de cercetare: psiholingvistica se concentrează pe principiile generale de procesare, iar mecanismele cognitive generale cum ar fi constrângerile memoriei de lucru sau funcțiile executive joacă un rol important. Lingvistica experimentală se preocupă în cea mai mare parte de reprezentarea lingvistică și de constrângerile care permit variațiile expresiilor lingvistice. Dacă aceasta este sau nu o distincție utilă reprezintă baza pentru unele dezbateri în cadrul gramaticilor de performanță.

    De asemenea, se poate observa o relație semnificativă cu lingvistica cantitativă, în sensul că testarea modelelor matematice precise cu corpusuri de texte pe scară largă sau experimente psihologice sunt ambele centrale în lingvistica experimentală. În timp ce munca cantitativă a fost nucleul foneticii experimentale de peste 70 de ani, a fost nevoie de cel puțin încă douăzeci de ani pentru a începe să se gândească la confirmarea experimentală a ipotezelor lingvistice în Sintaxa Experimentală. Lingvistica experimentală își are rădăcinile în cercetarea privind "realitatea psihologică a gramaticii," care a început în anii 1960.

   Un fundal important pentru lingvistica experimentală poate fi găsit și în dezvoltarea gramaticilor orientate spre performanță bazate pe variante ale ipotezei de competență puternică. Metodele de cercetare special adaptate lingvisticii experimentale au fost dezvoltate și rafinate în ultimii ani, depășind astfel unele dintre obstacolele pentru utilizarea abordărilor cu date complexe în întrebări lingvistice. Există evident unele dezbateri cu privire la întrebarea în ce măsură este necesară și utilă evidența empirică dincolo de intuiția lingviștilor bine instruiți pentru dezvoltarea teoriilor lingvistice. În cele din urmă, dezbaterea se reduce la o întrebare pusă de Jerry Fodor în 1981: Ce înseamnă ca o teorie lingvistică să fie adevărată pentru vorbitorii unei limbi? Sau, mai concret: Experimentele sau analizele de corpus pe scară largă îmbunătățesc fiabilitatea teoriilor lingvistice?

Oxford Bibliographies Online